SFANTUL MARIT MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT

PE 8 FEBVRUARYE

POMENIREA SFÂNTULUI 

MĂRITULUI

MARELUI

MUCENIC

TEODOR STRATILAT

Acest mare sfânt trăia pe lumea noastră în vremea împăratului Liciniu. Era foarte vrednic şi de fapt renumit pentru bunătatea sa masivă şi pentru câtă dreptate împrăştia în jur de pe poziţia sa privilegiată(era un fel de şef la o cetate). Din cauza faimei sale, împăratul îşi dorea să îl cunoască personally şi fără zăbawă trimisă o delegaţie de funcţionari să îi comunice lui Teodor o invitaţie formală. 

Teodor refuză invitaţia, fiindcă era prea sfânt să se mute de pe pământul sfânt care s-a făcut sfânt tocmai prin prezenţa sa sfântă deasupra acelui teren. Liciniu avea chef să îl vadă aşa că se mută el cu tot alaiu la Teodor acasă, undeva pe malui Mării Negre. Acolo îl provocă pe Teodor să se închine la zeii zeilor zeilăilor... în fine - la orice zeu posibil în afară de Singurul Unul Dumnezeu Cel Adevărat(la care de fapt se închina Teodor în semisecret). Teodor refuză să rezolve în mod diplomatic acest conflict de interese în ce priveşte funcţia sa publică într-un regim păgânistic. Însă îl rezolvă totuşi cumva cu umor.

După ce adună în prealabil o grămadă de material zeitătistic, îl făcu bucăţi şi împărţi materialul valoros la toţi săracii cetăţii. A doua zi lacheii împăratului observară fragmente ritualice în mâinile cerşetorilor, boscheţilor, drogaţilor etc. şi se plânseră împăratului.

Împăratul nu avea de ales, şi se înfurie. Foarte furios, îl condamnă la moarte naşpa pe sfântul nostru Teodor. Înainte să moară, Teodor a fost chinuit, supus la cazne, la chinuri, la torturi, la încercări, la crucificări şi descrucificări, întemniţări şi dezîntemniţări, diverse torturi în public şi în privat, diverse batjocoriri şi ofiticări profesionale.

Înainte să fie executat prin decapitare, aşa în stilul oldschool al martirofacienţilor, mulţimea care trecuse deja de parte lui încercă să se opună acestei mucenicii-în-efect, dar Teodor îi opri pentru că deja îi fusese descoperită calea pe care o să se sfârşească cu zilele sale megasfinte.

SF1NTUL 1Z1DOR PELUSIOTUL

 IN CEA DE-A PATRA ZI A CELEI DE-A DOUA LUNI A SINGURLUI AN CARE EXISTA IN MOD CALITATIV INDIFERENT DACA ARE DIFERENTA SPECIFICA DE BISECTUALITATE

ESTE POMENIT

CUVIOSUL PARINTELE NOSTRU SFANTUL ISIDOR PELUSIOTUL.

>Adica de la muntele Pelusion<

[pe vremuri exista, acum numa asha daca intrebi pe cineva de el]

Unde s-a calugarit shi nu a combinat prea multe eventuri ieshite din comun, ci doar a povatsuit si s-a invrednicit, chestii destul de standard, la urma urmei, pentru Liga in care ne aflam in general pe zona asta de sfintenie de pomina.

SFANTA MUCENITSA AGATA

IN ACEASTĂ A CINCIA ZI A LUNII FEBRUARYE,

POMENIREA 

SFINTEI MUCENITSE AGATA

....AGATA....

În vremea împăratului Decius, sfânta Agata a fost adusă în faţa nenorocitului ighemon Cvintinian, care nu era foarte încântat de adevăraţii credincioşi şi de evlavia acestora care începea să îşi arate puterea, salvând milioane de popoare şi păgâni diverşi de la pierzanie sigură.

Ighemonul a dat-o pe mâna unei păgâne pe nume Afrodisia, care să o convingă să se lase de credinţă - dar Agata era de neclintit. Aşa că a fost aruncată în temniţă unde s-a chinuit sărăcuţa, că doar era o fire delicată... Totuşi nu a renunţa pentru nimic în lume la viaţa veşnică - şi la urma unor chinuri destul de serioase a părăsit această viaţă trecătoare şi s-a suit la Domnul în slavă.

Pe mormântul ei, un înger a adus o lespede bepoke pe care erau inscripţionate în mod miraculos următoarele cuvinte puternice şi adevărate:

"Cuget cuvios, lucrând în libertate, cinste de la Dumnezeu şi patriei mântuire"

SFANTUL MUCENIC TRIFON

1 F E B R U A R I E

POMENIREA SFANTULUI MUCENIC TRIFON, 

IN ACEASTA CEA DINTAIA ZI A LUNII A DOUA

UNU FEBRUARIES SI ATAT

Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unde încă din tinereţe a salvat oameni şi a scos demoni din tot felul de fiinţe sau năpaste. La un moment dat, pe lângă faptul că vindeca de boli pe oricine apela la el şi credea cu adevărat(pentru numai credinţa are putere, of course), a salvat de la foamete şi prejudiciu întreaga sa comunitate, distrugînd o invazie de lăcuste devoratoare de cereale prin puterea rugăciunilor sale. Totuşi Trifon nu a atins un grad considerabil de notorietate până nu a scos un demon din fiica împăratului Gordian. A primit recunoaştere şi nu puţini oameni slabi şi dornici de salvare i s-au adresat pentru a fi scăpaţi de neputinţe dar şi de ce e mai important - damnare eternă trans-corporală. 

Dar odată cu urcarea pe tron  a împăratului Decius, care era un hater cu o puternic subdezvoltată parte specifică a creierului care să stimuleze credinţa, cea mai adevărată persecuţie împotriva creştinilor din ultimul timp a început să crească numărul de victime nedreptăţite. Şi Trifon a ajuns în faţa judecăţii pământeşti şi a apărat cu toată înfocarea de care a fost capabil dreapta sa credinţă. A fost chinuit. A fost interogat, iar în urma mărturisirii sale de credinţă a fost bătut cu ciomege de lemn, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost târât pe jos prin tot oraşul, a fost ars, incendiat şi i s-au bătut cuie de fier în tălpi. Prin toate chinurile, sfântul Trifon a arătat faţă de Dumnezeu numai recunoştinţă şi s-a bucurat că are parte de o asemenea încredere din partea Domnului, pentru a fi pus la asemenea grave încercări. A răbdat şi răbdat - apoi a fost condamnat la decapitare. În tot timpul premergător decapitării s-a rugat şi nu şi-a pierdut concentrarea pentru nici un moment. Aşa că a fost binecuvântat de Domnul, care i-a luat prin mila lui cea mare sufletul la cer, fix înainte să  îi cadă sabia peste zona cervicală şi să îi separe sfântul său cap neputrzicios de sfintele sale mădulare ambulatorii neputrezicioase.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

BONUS - În urma unei lungi anecdote care include ţarul Ivan Cel Groaznic, un îngrijitor din slujba sa pe care îl chema - nu din greşeală - tot Trifon, crângul Marinaya şi un şoim pus pe şotii, Sfântul Mucenic a devenit printr-o rapidă difuziune atent controlată sfântul patron al păsărilor (de pradă)(doar în Rusia).