PREACUVIOSUL PARINTE EFREM SIRUL

>>>28 HYANUARYE<<<

POMENYREA PREACUVIOSULUI NOSTRU PARYNTE

EFREM SYRUL

A/K/A

"LIRA A SFANTULUI DUH"

A/K/A

"DOKTOR AL UNIVERSULUI"

Sfântul Efrem a pătimit încă din fragedă pruncie din cauza tatălui său păgân, care dispreţuia marea iubire pe care mititelul Efrem o purta Religie Creştine. Părăsit de carnea şi sângele care l-au aruncat fără milă pe faţa acestui pământ blestemat şi plin de vitregie severă, Efrem a legat o îndelungă+durabilă tovărăşie cu Sfântul Episcop Iacob, prăznuit pe 13 ianuarie.
Sfânta Scriptură şi-a lăsat devreme amprenta asupra tânărului-spre-foarte-tânărului Efrim, acesta lepădând orice faptă rea sau dorinţă lumească pentru a urma calea sfinţeniei astronomice a trupului şi pentru un control masiv al sufletului. Ocolind orice ispită şi împiedicând în toate zilele vieţii sale încolţirea gândurilor rele Efrim a izbutit să îşi ţină trupul în frâu, lăudându-se cu o ţinută absolut ireproşabilă de-a lungul zilelor sale: nu a vorbit de rău pe nimeni şi nu a permis să îi iasă nicicând pe gură vreo vorbă malefică. El a dobândit de asemenea darul lacrimilor necontenite, un skill care îi permitea să rămână concentrat fără întrerupere asupra Căii Adevărului, să cugete numai gânduri curate şi să înveţe cu autoritate numai prin puterea secreţiei neîntrerupte a ochilor săi.
Toate aceste minunăţii se trăgeau de la vedeniile nemaipomenite pe care le avea cu înfăţişarea Împărăţiei lui Dumnezeu, Judecata de Apoi, dar şi alte multe grozăvii imposibil de descris în cuvinte inventate de om, tripuri neîncetate cu care îl binecuvânta revărsarea cataclismică a valurilor de Duh Sfânt asupra sa.

Sfântul Efrem s-a apucat să vagabondeze cu sfinţenie pe la vârsta de 20 de ani, umblând pe faţa pământului către locurile în care îl călăuzea Duhul Sfânt. Petrecea îndelungi perioade în vacarmul mut al pustiului, dar ocazional părăsea acest dezastru binecuvântat al naturii pentru a se aventura în metropolele asiatice ale perioadei, căutând să îndrepte şi să călăuzească înspre culmile călugăriei oameni care erau pierduţi, deprimaţi, sau curve. Fu înştiinţat în Duhul despre prezenţa colosală a Sfântului Vasile în oraşul numit Cezareea, pe care îl vedea în mintea lui protelepatică ca un stâlp gigantic de foc unind pământul cu Înaltul Cerurilor. Astfel că drumul haotic al Sfântului Efrem a căpătat deodată o ţintă luminoasă şi plină de bune învăţături curate ca lacrima unui pui de căprioară: avea să îl caute şi să îl găsească pe Marele Vasile pentru a afla de la el noua treaptă a cuvioşeniei.
În ciuda faptului că nu ştia o boabă de greacă, Efrem fu profund impresionat de predica şi liturghia întreprinsă prin imensul talent al Episcopului Cezareei şi nu îndrăznea să se despartă de mulţimea din biserică care se îmbulzea pentru a fi atinsă de sfinţenia lui Vasile. Însă Vasile predica şi mieuna cu atâta blândeţe şi gingăşie, încât un porumblel alb îi şedea pe umăr şi şoptea în urechea sa blagoslovenică mesaje în timp real ale Duhului Sfânt. Printre acestea, porumbelul îi vesti Imensului Vasile că în acea zi preafericită se afla în biserica slujirii sale un mare sfânt şi doctor al bisericii, pe care îl invită eventual în altar. Acolo Sfântul Efrem primi darul de a vorbi greacă dintr-o dată, ca şi cum ar fi fost limba sa natală, iar această minune şi putere a Duhului Sfânt deveni în scurt timp o binecuvântare pentru nenumăraţi vorbitori şi ascultători de greacă care deveniră martorii preadreptei învăţături a ascetului pe care îl pomenim în fiecare zi de 28 ianuarie.