19.09.2012

SFINTII FACATORI DE MINUNI SI DOKTORI FARA DE ARGINTI, CHIR SI IOAN


  
31 YANVARYE

<<<<>>>>>

POMENYREA SFINTILOR FACATORI DE MINUNI
SI 
DOCTORI FARA DE ARGINTI
DAR TOTUSI
FACATORI DE MINUNI
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
CHIR SI IOAN

Iată dragi iubitori ai sfinţeniei, curat preumblători pe căile cele bune şi puţine la număr şi strâmte, câteva cuvinte despre acest cuplu de mucenici sfinţiţi, care au umblat pe faţa acestui pământ în vremea împăratului Diocleţian.

Chir era din Alexandria, Ioan din Edesa. Din cauza prigoanei venită prin ordin guvernamental în acele vremuri împotriva drept credincioşilor şi susţinătorilor acestora, Chir a încercat să se retragă înspre inima Arabiei la o mănăstire. Acolo a început cu marea lui pricepere într-ale credinţei să facă minuni şi să vindece la maxim tot ce prinde. 

Iată că Ioan ajunse în acea vreme la Ierusalim şi prinse de veste despre faptele mirobolante săvârşite de către fratele său întru Domnul, Chir cel de la mănăstire. În cele din urmă s-a hotărât Ioan să-l urmeze pe Chir la mănăstire şi să se înhame împreună cu el la jugul cel uşor şi să ridice împreună cu el povara cea pe vecie binecuvântată.

Şi trăind ei şi vieţuind ei laolaltă la mănăstire or auzit într-o zi despre vestea că o femeie pe nume Atanasia a fost capturată împreună cu fiicele sale Teodocta, Eudoxia si Teoctista şi urmează a fi judecată împreună cu aceste fiice ale ei pentru minunata lor credinţă în Hristos. Judecata urma să fie aspră şi nici un chin nu trebuia ţinut departe de aceste tinere evlavioase - tocmai de aceea Chir şi Ioan se temeau ca nu cumva aceste femei bune la inimă dar incompet formatate să se lepede de adevărata lor credinţă, şi asta spre nimicirea lor eternă şi irevocabilă horror. Aşa se hotărâră cei doi să călătorească la acel loc blestemat al judecăţii nedrepte şi să le îmbărbăteze pe preafericitele femei.

Ajunşi acolo, din pricina susţinerii arătate pentru ostracizatele amintite mai sus, Chir şi Ioan au fost arestaţi şi supuşi la aceleaşi cazne cu Atanasia şi fiicele sale: Teoctista, Teodocta şi Eudoxia. Timp îndelung au fost chinuiţi toţi aceşti mari credincioşi, dar ei au rămas neclintiţi drept pilde înflăcărate sfinţeniei - chemând în strigăt peste veacuri dreptatea cea adevărată a nerăzbunării. La final au fost toţi decapitaţi.