POMENIREA ADUCERII MOASHTELOR SFANTULUI SFINTITULUI MUCENIC IGNATIE TEOFORUL

29 YANUARYE 29

IN ACESTA ZI POMENIM PE 

SFANTUL

SFINTITUL

MUCENIC

IGNATIE

PURTATORUL DE DUMNEZEU

[TEOFORUL]

Sfântul Ignatie ofos al doilea episcop al Antiohiei şi chiar ucenic al Sfântului Cuvântător de Dumnezeu, Ioan Evanghelistul. Ignatie a fost adus în faţa împăratului Traian şi judecat cu nedreptate, pus la grele încercări ale credinţei sale nemărginite - şi în final a biruit tot. De nervi, împăratul l-a trimis în Arena Leilor unde a fost pus să lupte cu fiare turbate, înfometate şi păgâne care l-au sfâşiat şi mâncat aproape în totalitate. 

Câţiva credincioşi s-au grăbit să recupereze cele câteva rămăşiţe sfinte care căzuseră din gura animalelor, trimiţându-le la Roma şi Antiohia pentru a fi îngropate şi cinstite de către credincioşii de acolo sau de aiurea, pentru vecinicie.

ADUCEREA MOASHTELOR CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU IOAN GURA DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLELUI

am uitat textul de pe pergament

27YANUARYE

POMENIREA+ADUCEREA MOAJTELOR LUI 

IOAN GURA DE AUR, MARELE POVATSUITOR DE OBSHTE

Dumnezeyescul şi prealuminatul Ioan Gură-de-Aur a adus la vremea lui mari revelaţii oamenilor creştini şi omenoşi care şi-au aplecat cu evlavie urechile păcătoase la spusele Duhului grăitor din inima exteriorizată prin limbă a acestui mare Sfânt. Însă acestă lume păcătoasă nu a adus decât pătimire şi prigonire pentru preafericitul Ioan - aşa cum se cuvine unui adevărat sfânt - om pus deoparte pentru a arăta calea îngustă şi neprihănită mai marilor acestei lumi.

Împărăteasa Eudoxia nu l-a îndrăgit pe Gură-de-Aur din pricina nedreptăţilor şi abuzurilor de putere care îi încălzeau inima de femeye coruptă - îngheţată iată oridecâteori dojana Sfântului Gură-de-Aur ajungea neînduplecată şi curată ca aurul trecut prin foc cu viteza sunetului - la urechile împărăteşti ale nevolnicei împărătese. Odată această împărăteasă Eudoxia - întrecând orice limite în uneltirile ei nedrepte monopoliste -  a acaparat în chip tiranic/wall-street-style via unei văduve numită Calitropia. Ca urmare a cuvioaselor proteste arhiepiscopale, marele nostru sfânt şi drept-grăitor de două ori a fost eliberat din funcţie de către puterile împărăteşti şi  iată că de două ori s-a întors la dreptcredincioşii care îl chemaseră cu mare credinţă şi evlavie + idealuri ortodox-revoluţionare. Însă a treia oară împărăteasa s-a impus în mod definitiv(din punct de vedere pământesc măcar), iar Sfântul Ioan Gură-de-Aur s-a pomenit cu arhiepiscopia acum doar o amintire în urma sa, retrogradat către provincie într-un mic orăşel fără perspectivă, Cucus. Apoi au urmat Aravissos şi Pitius, oraşe fără asfalt şi treceri semaforizate, unde totuşi umilul şi ilustrul părinte al bunei interpretări ortodoxe para-origeniene a Sfintelor Scripturi a plecat împăcat la cele sfinte - în 407.

Eudoxia a murit după nu foarte mult timp din cauza unei naşteri complicate, iar soţul ei cam fad numit împăratul Arcadie s-a stins de asemenea. I-a urmat la tron fiul lor Teodosie, un om cu adevărată frică de Domnul. Un tip numit Proclu - ajuns mare mahăr religios între timp, din întâmplare fost ucenic al Marelui Ioan-Gură-de-Aur, l-a convins pe Teodosie să producă sfântul cadavru al lui Ioan la Constantinopole, aducând aminte de popularitatea de care se bucura sfântul în rândul claselor de jos - prezenţa oaselor sale garantând astfel binecuvântatul efect de atenuator în eterna şi de Domnul Nostru rânduita luptă de clasă (odată cu nefericita cădere din Eden).