SFANTUL MARIT MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT

PE 8 FEBVRUARYE

POMENIREA SFÂNTULUI 

MĂRITULUI

MARELUI

MUCENIC

TEODOR STRATILAT

Acest mare sfânt trăia pe lumea noastră în vremea împăratului Liciniu. Era foarte vrednic şi de fapt renumit pentru bunătatea sa masivă şi pentru câtă dreptate împrăştia în jur de pe poziţia sa privilegiată(era un fel de şef la o cetate). Din cauza faimei sale, împăratul îşi dorea să îl cunoască personally şi fără zăbawă trimisă o delegaţie de funcţionari să îi comunice lui Teodor o invitaţie formală. 

Teodor refuză invitaţia, fiindcă era prea sfânt să se mute de pe pământul sfânt care s-a făcut sfânt tocmai prin prezenţa sa sfântă deasupra acelui teren. Liciniu avea chef să îl vadă aşa că se mută el cu tot alaiu la Teodor acasă, undeva pe malui Mării Negre. Acolo îl provocă pe Teodor să se închine la zeii zeilor zeilăilor... în fine - la orice zeu posibil în afară de Singurul Unul Dumnezeu Cel Adevărat(la care de fapt se închina Teodor în semisecret). Teodor refuză să rezolve în mod diplomatic acest conflict de interese în ce priveşte funcţia sa publică într-un regim păgânistic. Însă îl rezolvă totuşi cumva cu umor.

După ce adună în prealabil o grămadă de material zeitătistic, îl făcu bucăţi şi împărţi materialul valoros la toţi săracii cetăţii. A doua zi lacheii împăratului observară fragmente ritualice în mâinile cerşetorilor, boscheţilor, drogaţilor etc. şi se plânseră împăratului.

Împăratul nu avea de ales, şi se înfurie. Foarte furios, îl condamnă la moarte naşpa pe sfântul nostru Teodor. Înainte să moară, Teodor a fost chinuit, supus la cazne, la chinuri, la torturi, la încercări, la crucificări şi descrucificări, întemniţări şi dezîntemniţări, diverse torturi în public şi în privat, diverse batjocoriri şi ofiticări profesionale.

Înainte să fie executat prin decapitare, aşa în stilul oldschool al martirofacienţilor, mulţimea care trecuse deja de parte lui încercă să se opună acestei mucenicii-în-efect, dar Teodor îi opri pentru că deja îi fusese descoperită calea pe care o să se sfârşească cu zilele sale megasfinte.

SF1NTUL 1Z1DOR PELUSIOTUL

 IN CEA DE-A PATRA ZI A CELEI DE-A DOUA LUNI A SINGURLUI AN CARE EXISTA IN MOD CALITATIV INDIFERENT DACA ARE DIFERENTA SPECIFICA DE BISECTUALITATE

ESTE POMENIT

CUVIOSUL PARINTELE NOSTRU SFANTUL ISIDOR PELUSIOTUL.

>Adica de la muntele Pelusion<

[pe vremuri exista, acum numa asha daca intrebi pe cineva de el]

Unde s-a calugarit shi nu a combinat prea multe eventuri ieshite din comun, ci doar a povatsuit si s-a invrednicit, chestii destul de standard, la urma urmei, pentru Liga in care ne aflam in general pe zona asta de sfintenie de pomina.

SFANTUL MUCENIC TRIFON

1 F E B R U A R I E

POMENIREA SFANTULUI MUCENIC TRIFON, 

IN ACEASTA CEA DINTAIA ZI A LUNII A DOUA

UNU FEBRUARIES SI ATAT

Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unde încă din tinereţe a salvat oameni şi a scos demoni din tot felul de fiinţe sau năpaste. La un moment dat, pe lângă faptul că vindeca de boli pe oricine apela la el şi credea cu adevărat(pentru numai credinţa are putere, of course), a salvat de la foamete şi prejudiciu întreaga sa comunitate, distrugînd o invazie de lăcuste devoratoare de cereale prin puterea rugăciunilor sale. Totuşi Trifon nu a atins un grad considerabil de notorietate până nu a scos un demon din fiica împăratului Gordian. A primit recunoaştere şi nu puţini oameni slabi şi dornici de salvare i s-au adresat pentru a fi scăpaţi de neputinţe dar şi de ce e mai important - damnare eternă trans-corporală. 

Dar odată cu urcarea pe tron  a împăratului Decius, care era un hater cu o puternic subdezvoltată parte specifică a creierului care să stimuleze credinţa, cea mai adevărată persecuţie împotriva creştinilor din ultimul timp a început să crească numărul de victime nedreptăţite. Şi Trifon a ajuns în faţa judecăţii pământeşti şi a apărat cu toată înfocarea de care a fost capabil dreapta sa credinţă. A fost chinuit. A fost interogat, iar în urma mărturisirii sale de credinţă a fost bătut cu ciomege de lemn, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost târât pe jos prin tot oraşul, a fost ars, incendiat şi i s-au bătut cuie de fier în tălpi. Prin toate chinurile, sfântul Trifon a arătat faţă de Dumnezeu numai recunoştinţă şi s-a bucurat că are parte de o asemenea încredere din partea Domnului, pentru a fi pus la asemenea grave încercări. A răbdat şi răbdat - apoi a fost condamnat la decapitare. În tot timpul premergător decapitării s-a rugat şi nu şi-a pierdut concentrarea pentru nici un moment. Aşa că a fost binecuvântat de Domnul, care i-a luat prin mila lui cea mare sufletul la cer, fix înainte să  îi cadă sabia peste zona cervicală şi să îi separe sfântul său cap neputrzicios de sfintele sale mădulare ambulatorii neputrezicioase.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

BONUS - În urma unei lungi anecdote care include ţarul Ivan Cel Groaznic, un îngrijitor din slujba sa pe care îl chema - nu din greşeală - tot Trifon, crângul Marinaya şi un şoim pus pe şotii, Sfântul Mucenic a devenit printr-o rapidă difuziune atent controlată sfântul patron al păsărilor (de pradă)(doar în Rusia). 

PREACUVIOSUL PARINTE EFREM SIRUL

>>>28 HYANUARYE<<<

POMENYREA PREACUVIOSULUI NOSTRU PARYNTE

EFREM SYRUL

A/K/A

"LIRA A SFANTULUI DUH"

A/K/A

"DOKTOR AL UNIVERSULUI"

Sfântul Efrem a pătimit încă din fragedă pruncie din cauza tatălui său păgân, care dispreţuia marea iubire pe care mititelul Efrem o purta Religie Creştine. Părăsit de carnea şi sângele care l-au aruncat fără milă pe faţa acestui pământ blestemat şi plin de vitregie severă, Efrem a legat o îndelungă+durabilă tovărăşie cu Sfântul Episcop Iacob, prăznuit pe 13 ianuarie.
Sfânta Scriptură şi-a lăsat devreme amprenta asupra tânărului-spre-foarte-tânărului Efrim, acesta lepădând orice faptă rea sau dorinţă lumească pentru a urma calea sfinţeniei astronomice a trupului şi pentru un control masiv al sufletului. Ocolind orice ispită şi împiedicând în toate zilele vieţii sale încolţirea gândurilor rele Efrim a izbutit să îşi ţină trupul în frâu, lăudându-se cu o ţinută absolut ireproşabilă de-a lungul zilelor sale: nu a vorbit de rău pe nimeni şi nu a permis să îi iasă nicicând pe gură vreo vorbă malefică. El a dobândit de asemenea darul lacrimilor necontenite, un skill care îi permitea să rămână concentrat fără întrerupere asupra Căii Adevărului, să cugete numai gânduri curate şi să înveţe cu autoritate numai prin puterea secreţiei neîntrerupte a ochilor săi.
Toate aceste minunăţii se trăgeau de la vedeniile nemaipomenite pe care le avea cu înfăţişarea Împărăţiei lui Dumnezeu, Judecata de Apoi, dar şi alte multe grozăvii imposibil de descris în cuvinte inventate de om, tripuri neîncetate cu care îl binecuvânta revărsarea cataclismică a valurilor de Duh Sfânt asupra sa.

Sfântul Efrem s-a apucat să vagabondeze cu sfinţenie pe la vârsta de 20 de ani, umblând pe faţa pământului către locurile în care îl călăuzea Duhul Sfânt. Petrecea îndelungi perioade în vacarmul mut al pustiului, dar ocazional părăsea acest dezastru binecuvântat al naturii pentru a se aventura în metropolele asiatice ale perioadei, căutând să îndrepte şi să călăuzească înspre culmile călugăriei oameni care erau pierduţi, deprimaţi, sau curve. Fu înştiinţat în Duhul despre prezenţa colosală a Sfântului Vasile în oraşul numit Cezareea, pe care îl vedea în mintea lui protelepatică ca un stâlp gigantic de foc unind pământul cu Înaltul Cerurilor. Astfel că drumul haotic al Sfântului Efrem a căpătat deodată o ţintă luminoasă şi plină de bune învăţături curate ca lacrima unui pui de căprioară: avea să îl caute şi să îl găsească pe Marele Vasile pentru a afla de la el noua treaptă a cuvioşeniei.
În ciuda faptului că nu ştia o boabă de greacă, Efrem fu profund impresionat de predica şi liturghia întreprinsă prin imensul talent al Episcopului Cezareei şi nu îndrăznea să se despartă de mulţimea din biserică care se îmbulzea pentru a fi atinsă de sfinţenia lui Vasile. Însă Vasile predica şi mieuna cu atâta blândeţe şi gingăşie, încât un porumblel alb îi şedea pe umăr şi şoptea în urechea sa blagoslovenică mesaje în timp real ale Duhului Sfânt. Printre acestea, porumbelul îi vesti Imensului Vasile că în acea zi preafericită se afla în biserica slujirii sale un mare sfânt şi doctor al bisericii, pe care îl invită eventual în altar. Acolo Sfântul Efrem primi darul de a vorbi greacă dintr-o dată, ca şi cum ar fi fost limba sa natală, iar această minune şi putere a Duhului Sfânt deveni în scurt timp o binecuvântare pentru nenumăraţi vorbitori şi ascultători de greacă care deveniră martorii preadreptei învăţături a ascetului pe care îl pomenim în fiecare zi de 28 ianuarie.

ADUCEREA MOASHTELOR CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU IOAN GURA DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLELUI

am uitat textul de pe pergament

27YANUARYE

POMENIREA+ADUCEREA MOAJTELOR LUI 

IOAN GURA DE AUR, MARELE POVATSUITOR DE OBSHTE

Dumnezeyescul şi prealuminatul Ioan Gură-de-Aur a adus la vremea lui mari revelaţii oamenilor creştini şi omenoşi care şi-au aplecat cu evlavie urechile păcătoase la spusele Duhului grăitor din inima exteriorizată prin limbă a acestui mare Sfânt. Însă acestă lume păcătoasă nu a adus decât pătimire şi prigonire pentru preafericitul Ioan - aşa cum se cuvine unui adevărat sfânt - om pus deoparte pentru a arăta calea îngustă şi neprihănită mai marilor acestei lumi.

Împărăteasa Eudoxia nu l-a îndrăgit pe Gură-de-Aur din pricina nedreptăţilor şi abuzurilor de putere care îi încălzeau inima de femeye coruptă - îngheţată iată oridecâteori dojana Sfântului Gură-de-Aur ajungea neînduplecată şi curată ca aurul trecut prin foc cu viteza sunetului - la urechile împărăteşti ale nevolnicei împărătese. Odată această împărăteasă Eudoxia - întrecând orice limite în uneltirile ei nedrepte monopoliste -  a acaparat în chip tiranic/wall-street-style via unei văduve numită Calitropia. Ca urmare a cuvioaselor proteste arhiepiscopale, marele nostru sfânt şi drept-grăitor de două ori a fost eliberat din funcţie de către puterile împărăteşti şi  iată că de două ori s-a întors la dreptcredincioşii care îl chemaseră cu mare credinţă şi evlavie + idealuri ortodox-revoluţionare. Însă a treia oară împărăteasa s-a impus în mod definitiv(din punct de vedere pământesc măcar), iar Sfântul Ioan Gură-de-Aur s-a pomenit cu arhiepiscopia acum doar o amintire în urma sa, retrogradat către provincie într-un mic orăşel fără perspectivă, Cucus. Apoi au urmat Aravissos şi Pitius, oraşe fără asfalt şi treceri semaforizate, unde totuşi umilul şi ilustrul părinte al bunei interpretări ortodoxe para-origeniene a Sfintelor Scripturi a plecat împăcat la cele sfinte - în 407.

Eudoxia a murit după nu foarte mult timp din cauza unei naşteri complicate, iar soţul ei cam fad numit împăratul Arcadie s-a stins de asemenea. I-a urmat la tron fiul lor Teodosie, un om cu adevărată frică de Domnul. Un tip numit Proclu - ajuns mare mahăr religios între timp, din întâmplare fost ucenic al Marelui Ioan-Gură-de-Aur, l-a convins pe Teodosie să producă sfântul cadavru al lui Ioan la Constantinopole, aducând aminte de popularitatea de care se bucura sfântul în rândul claselor de jos - prezenţa oaselor sale garantând astfel binecuvântatul efect de atenuator în eterna şi de Domnul Nostru rânduita luptă de clasă (odată cu nefericita cădere din Eden). 

CUVYOSUL NOSTRU PARYNTE XENOFONT, SOATSA SA MARYA SI FYY LOR, ARCADYE SI YOANESS

!! GIF REVIVAL !!

******* 26 IANUARIE *******

POMENIRYA CUVIOSULUI NOSTRU PARINTE XENOFONT + 

Iată că viaţa şi povaţa cuviosului Xenofont din Constantinopol ne arată încă o dată cum Domnul prin mila lui cea mare a întors omul de pe calea sa deşartă - căutător al cunoaşterii naturaliste şi ştiinţăi potrivnice Adevărului - direct înspre curăţia strâmtă şi minunată a zdrenţelor călugăresci:

Om cucernic în inima sa dar un pic cam flamboyant în stilul de viaţă, Xenofont a decis să îşi trimită tinerii săi fii în Beirutul Feniciei, pentru deprinderea de bune obiceiuri şi cât mai diverse cunoştinţe. Spre groaza sa, află după scurt timp că nava pe care se îmbarcaseră scumpii săi fii a pierit, distrusă grav de o furtună năpraznică. Xenofont refuză să accepte dispariţia odraslelor sale de pe faţa pământului/mării, se încinge cu sandale de cursă lungă şi îşi ia nevasta în cea mai serioasă expediţie a vieţii sale/lor: recuperarea fiilor pierduţi. 

Mare le este bucuria lui Xenofont şi Mariei când îşi află fii nevătămaţi la Ierusalim, îmbrăcaţi în straie monahiceşti. Semnul ceresc este evident inevitabil - Xenofont decide că este timpul să îşi reînnoiască destinul, călugărindu-se cu tot cu nevastă-sa.

Fiind buni ascultători de Domnul şi îndemnaţi numai către fapte bune nenumărate, membrii acestei fericite familii au continuat să facă minuni şi să îndrepte ce era de îndreptat, fiind plăcuţi Domnului până când a venit vremea să se mute la ceruri.X

SFANTUL NOSTRU PARINTE GRIGORIE, CUVANTATORUL DE DUMNEZEU

+++++++ 25 IANUARYE +++++++ 

POMENIREA SFÂNTULUI NOSTRU PĂRINTE, GRIGORIE TEOLOGUL (ADICĂ CUVÂNTĂTORUL DE DUMNEZEU), ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLELUI

Acest mare sfânt capital întru zămislirea uneia dintre cele mai geniale rezolvări pentru probabil cea mai importantă dilemă a dreptei învăţături - Taina Sfintei Treimi, lăsată de către Tatăl în mod intenţionat ca să ne întărim nădejdea şi să ne înnoim speranţa - s'a născut pe vremea Împăratului Teodosie cel Mare în Capadochia Secunda - o patrie uscată şi însorită care precum orice alt loc de pe acest pământ, nu poate fi decât o înfăţişare coruptă a Cetăţii Cereşti, Adevărata Patrie Ultimă a Sfinţilor.

Când s-a născut Grigorie, părinţii lui se aflau deocamdată sub jugul idolilor, umblând în întunericul conceptual îngăduit de către Domnul Nostru în afara slavei Sale, prin infinita sa cunoaştere a binelui şi răului forever. Dar apariţia unei fiinţe umane care promitea atâta sfinţenie per centimetru cub de ţesut, încă din prunchie, le-o deschis ochii acestor părinţi lumeşti până la o limită. Aceştia au renăscut, botezaţi prin apă şi prin Duh, în special tatăl său, care a urcat rapid în rangurile neprihănirii - reinventându-se la un moment dat ca învăţător adevărat şi arhiereu al cetăţii Nazianz.

Grigorie, profitând de acest destin de tânăr precoce şi însetat de ştiinţă - cu relaţii dar şi cu talent nemărginit - călătoreşte şi învaţă de la cei mai mari învăţători ai timpului său, în marile centre ale cunoaşterii la vremea aceea: Cezareea şi Atena. Filosofii atenieni sînt aşa de impresionaţi de talentul său pentru înţelepţire şi de randamentul pur şi simplu grigorian - fără îndoială revoluţionarla acea dată - încât îl imploră să rămână şi să se înfăşoare în gloria păgână a cunoaşterii ştiinţifice, care neagă desigur revelaţia salvatoare a Duhului şi Puterea Cuvântului care stă în spatele adevăratului act infinit: învierea morţilor.
Grigorie refuză această chemare după îndelungi rugăciuni şi postiri, pierzând şi eventuala slavă deşartă pe care o putea găsi într-un trend care oricum îşi depăşise apogeul cu sute de ani în urmă, intuind astfel magistral că dreapta credinţă este pe val.

Se întoarce acasă la tatăl său, care a îmbătrânit ca episcop de succes în Nazianz. Dar Sfântul Grigorie nu zăboveşte mult pe lângă familia pământească întru carne, pentru că este mult mai interesat de adevăratul său Tată. Se duce să îl caute în pustiu pentru câţiva ani, de unde speră să se întoarcă cu toate răspunsurile bune. După ce stabileşte că a dovedit cam toate dilemele la care s-a putut gândi cu mintea lui omenească, se face popă şi slujeşte undeva prin Constantinopol, la Biserica Sfintei Anastasia. Nu peste mult timp, avansează în rangurile Sfântului Minister şi se acoperă de slava slujirii cucernice, drept Patriarh al Constantinopolelelui. Luptă cu vrednicie împotriva ereziei arienilor, prezidând ca întâistătător al celui de-al doilea sobor de la Constantinopol[381]. 

Ajuns pentru a nu ştiu câta oară la un nou nivel de măyestrie şi putere spirituală, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu realizează că e mult prea calificat pentru postul de Patriarh.

 Grigorie se retrage cu succes din cariera preoţească oficială şi se încumetă să trăiască în izolare şi simplitate undeva într-un sat capadocian numit Arianz. Acolo îşi găseşte sfârşitul pământesc şi îşi începe minunata călătorie hiperluminică spre Ierusalimul Ceresc.

SFANTUL MUCENIC CLEMENT SI FERICITUL SFANT MUCENIC AGATANGHEL

:: 23 YANVARYE ::

POMENIREA SFANTULUI MUCENIC CLEMENT, EPISCOPUL ANCIREI(ANKARA) 

SI

A FERICITULUI SFANT MUCENIC AGATANGHEL

Minunatul Clement a trăit în mucenicie cam toată viaţa lui, adică a metacăsăpit eretici la greu. S-a războit, nevoit şi învrednicit timp de zeci de ani acumulând victorii împotriva împăraţilor sau regilor sau satrapilor sau voievozilor ori tiranilor care nu s-au grăbit cu umilinţă să recunoască Domnul Adevărat. Cu răbdarea sa nemaipomenit de întinsă a minunat şi pe îngeri, meritând pe deplin Cununa Măririi(upgrade).

Fericitul Agatanghel, roman de neam, a devenit ucenicul lui Clement şi a fost botezat de acesta, iar apoi l-a urmat pe calea sa plină de primejdii şi piedici din partea păgânilor. Ei au fost urcaţi pe o corabie şi duşi la Ankara pentru a fi judecaţi în faţa lui Lucius. Acesta i-a condamnat la moarte fără să ştie că pentru ei moartea nu mai însemna nimic. Le-au fost tăiate capetele şi s-au urcat la ceruri în cele din urmă trecând din viaţă în şi mai multă viaţă.

SFANTUL APOSTOL TIMOTEI

 :: 22 YANVARYE ::

POMENIREA SFANTULUI APOSTOL TIMOTEI, 

UXENICUL SFANTULUI APOSTOL PAWEL

PROVENITU DIN CETATEA LISTRA. TIMOTEIU A INVATAT DREAPTA CALE SUB INDRUMAREA MARELUI SFANT APOSTOL PAVEL, DAR A TRAS INVATATURA MINUNATA SI DE LA SFANTUL IOAN EVANGHELISTUL, UNUL DIN CEI MAI MARI SCRIITORI MISTICI SAU DE CEVA CE S=AR NUMI ASTAZI PE NEDREPT SCI-FI, DIN ISTORIA UMANITATII.

DE FAPT TIMOTEIUS A DEVENIT(NUMIT DE PAVEL IN FAPT) EPISCOP AL EFESULUI DUPA CE PREDECESORUL SAU, MARELE IOAN EVANGHELISTUL FUSESE IZGONITU INSPRE INSULA PATMOS, CA URMARE A UNELTIRILOR OFICIALE ANATEMICE HORROR ALE GROAZNYCULUI IMPARAT DOMITZIAN.

SI PE CAND ERA SI SE INGRIJEA IN SI DE EFES DREPT AL SAU EPISCOP, SFANTUL APOSTOL TIMOTEI VAZU INCHINATORII LA IDOLI, CARE INCA ERAU MULTI IN ACEST ORAS, CA SARBATORESC O OCAZIE DIAVOLEASCA NUMITA KATAGOGYON : PURTANDU-SI IDOLII BLESTEMATI PE VECHIE IN BRATE, CU MASTI SI MACIUCI UMBLAND PE STRADA SI BATAND OAMENI, CETATENI, FEMEI SI CHIAR COPII, PE UNII OMORANDU-I CA SACRIFICIU PENTRU IDOLII LOR FARA VIATA SI FARA PUTERE, IL MANIARA PE TIMOTEI CARE SE SIMTI IMPINS DE DUHUL DOMNULUI IN CUGETUL SAU SA CONDAMNE ACESTE MANIFESTARI PUTREDE ALE SPIRITULUI UMAN CORUPT DE PROPRIILE SALE POFTE SI NEBUNII NEVOLNYCE. 

DIN ACEASTA CAUZA, SFANTUL APOSTOL TIMOTEI FU OMORAT IN BATAIE CU MACIUCILE IDOLESTI, IN PROCESIONALUL AMINTIT MAI SUS.

MAI TARZIU, IN TIMPUL MARELUI IMPARAT CONSTANTIN CREDYNCYOSUL, MOASTELE SFANTULUI TIMOTEI APOSTOLUL SI EPISCOP AL EFESULUI, FURA ADUSE LA CONSTANTINOPOLE DE CATRE ARTEMIE DUXUL PENTRU A FI ASEZATE IN BISERICA SFINTILOR APOSTOLI, FOR EVER.

CUVIOSUL MAXIM MARTURISITORUL

:: 21 YANVARYE ::

¤ ¤ ¤  POMENIREA PARINTELUI NOSTRU, CUVIOSUL MAXYM MARTURYSYTORUL ¤ ¤ ¤

EVTIMIE CEL MARE

:: 20 YANVARYE ::

EFTIMIE CEL MARE ADICA  :.:.:.:.:  O  M  E  G  A  S

YEEEEEEEEAAAAAAAAHHHHHHHH

S-a născut în pustiile Armeniei, din pântece neroditor şi dureros, precum a venit pe lumea aceasta chiar şi Ioan Botezătorul, după cum unele surse ultra-canonice ne pot dezvălui dacă ascultăm cu atenţie. 

Pe la 29 de ani s-a dus le Ierusalim să trăiască în peşteri şi să se încumete la grele munci speretuale, unde s-a întalnit cu un cuvios, Teoctist. A vindecat numeroşi nenorociţi de bolile lor grele, dar a şi hrănit cu câteva pâinici patru sute de călători care aveau chiar mare nevoie de hrană după lungul drum anevoios al pelerinajului non-politic. 

Cu ruga lui a ajutat nenumărate femei neroditoare să plăsmuiască şi să dea naştere copiilor pe pământul acesta blestemat, după cum şi Dumnezeu a făcut ca mama sa stearpă să aibă prunc-pe el carevasăzică.

Precum marele prooroc Ilie, a deschis porţile cerului în vremea secetei pentru ca pământul să rodească din nou, cu toate că oamenii ticăloşi de pe pământ din cauza neascultării şi idolatriei lor nu ar fi meritat sub nici o formă această binecuvântare. 

Când slujea Sfânta Jertfă, un Stâlp de Foc se pogora din cer să îl acompanieze şi să dovedească scumpa sa neprihănire măiastră, iar în timpul Sfintei Împărăşanii avea puterea deosebită de a vedea cu ochii săi mentalişti dacă cei care se apropiau de Masa Domnului aveau cugetul curat sau cugetul întinat - iar această înputernicire este un mare semn de har din partea Domnului Nostru pentru orice Slujitor al Său care se Învredniceşte Masiv.

La nouă zeci şi şapte de ani s-a mutat la Domnul, în timpul domniei Împăratului Leon cel Mare, iar acest detaliu neînsemnat nu este sub nici o formă o corelare neruşinată între puterea seculară bastardă şi nevolnică exploatatoare de oameni buni şi Sfânta Ordine Cosmică Perfect Autonomă.

Pentru o încheiere de efect, reproducem un citat oficial despre înfăţişarea preacuviosului, care nu ne interesează de fapt nici în cea mai neînsemnată măsură din moment ce icoanele nu sînt mijloace de reprezentare figurativă, chiar dacă din motive necunoscute sau chiar obscure majoritatea muritorilor ajung să creadă aceasta în mod greşit, spre nefericirea lor canonică:

"Era cuvios la chip; la fire fără de răutate, alb la faţă, vioi la trup, dar stăpânit, cărunt la păr şi avea barbă lungă până la brâu." 

MACARIE EGIPTEANUL + MACARIE ALEXANDRINUL

:: 19 YANVARYE ::

CUVIOŞII  NOŞTRI PĂRINŢI MACARIE EGIPTEANUL ŞI MACARIE ALEXANDRINUL

MACARIE EGIPTEANUL(ştânga), ÎMPODOBIT CU O TONĂ DE PUTERI ŞI MINUNES ::: 

+ PUTEA SĂ GONEASCĂ DUHURILE NECURATE ŞI SA VADA CHESTIILE CARE SE VOR ÎNTAMPLA ÎNAINTE CA ACESTEA SĂ SE ÎNTAMPLE AYEVYA; 

+ DUP-AIA UN TIP L-A FĂCUT PREOT FIINDCĂ ERA PĂCAT SĂ NU FIE PREOT UN ASEMENA OM MINUNAT, ŞI MACARIE EGIPTEANUL S-A APUCAT DE NEVOINŢE ŞI MAI SEVERE, CUM AR FI SĂPAREA UNEI LOCUINŢE COMPUSE DINTR-UN TUNEL DE UN STADIU LUNGIME PE SUB PĂMÂNT CARE DĂDEA ÎNTR-O PEŞTERĂ ÎNTUNESCOASĂ ÎN CARE SE ASCUNDEA DE TOT FELUL DE VIZITATORI STRESANŢI CARE ÎNCERCAU SĂ ÎL ATINGĂ ŞI SĂ ÎL BATĂ LA CAP DIN CAUZA SFINŢENIEI SALE ŞI A NEPUTINŢEI LOR; 

+DUP-AIA A ÎNVIAT UN MORT FIINDCĂ L-A PROVOCAT UN ERETIC CARE ZICEA CĂ NU SE POATE FACE CHESTIA ASTA;

+ LA UN MOMENT DAT ŞI-A URGISIT UCENICUL FIINDCĂ ASCUNDEA DARURILE CARE ERAU DESTINATE SĂRACILOR ŞI NU SE POCĂIA DE ACEASTA, AŞA CĂ L-A LOVIT DOMNUL CU LEPRĂ PE NEMYERNIC;

+ PE UN NENOROCIT ÎMPINS DE DEMON SĂ MĂNÂNCE TREI COŞURI MARI CU PÂINE ŞI BEA UN VAS MARE DE VIN PE ZI, L-A FĂCUT SĂ MĂNÂNCE NUMAI TREI BUCĂŢI MICI DE PÂINE;

+ EVENTUAL A SCULAT UN MORT CARE ASCUNSESE AVEREA UNOR OAMENI, IAR DUPĂ CE A MĂRTURISIT L-A ADORMIT LA LOC

MACARIE ALEXANDRINUL(dreapta) A DOVEDIT RĂBDARE ŞI LUCRURI MĂREŢE ÎMPREUNĂ CU MINUNI A SĂVÂRŞIT DE NENUMĂRATE ORI ::::

+ODATĂ CÂND A AUZIT CĂ MONAHII DE LA TABENISI MÂNCAU BUCATE NEPREGĂTITE LA FOC, S-A ÎNCĂPĂŢÂNAT ŞI DÂNSUL ASTFEL CĂ ŞEPTE ANI NU A ÎMBUCAT DECÂT VERDEŢURI CRUDE SAU LEGUME ÎNMUIATE ÎN APĂ;

+ LUPTÂNDU-SE SĂ ÎNLĂTURE ŞI SOMNUL A STAT DOUĂZECI DE ZILE ŞI DOUZECI DE NUOPŢI SUB CERUL LIBER SUFERIND ARŞIŢA ZILEI ŞI FRIGUL NEÎNDURETOR AL NOPŢILOR DEŞERTICE DE MARE ANVERGURĂ;

+ DUPĂ ACEEA S-A DUS DEZBRĂCAT ÎN CEA MAI CRUDĂ PUSTIE TIMP DE ŞASE LUNI UNDE L-AU ÎNŢEPAT TOT FELUL DE ŢÂNŢARI ŞI GÂNGĂNII SCÂRBOASE DISTRUGÂNDU-I CORPUL ÎNTR-UN ASEMENEA HAL ÎNCÂT A DEVENIT DE NERECUNOSCUT PETNRU CEILALŢI TIPI CARE ÎL AŞTEPTAU ÎN CIVILIZAŢIE ŞI CREDEAU CĂ E LEPROSC CÂND L-AU ZĂRIT SĂRACII, CĂ ERA ÎN MOD CLAR DISTRUS DE GÂNGĂNIILE NON-LEPROASE DEŞERTICE;

+L-A MUŞCAT UN ŞARPE CÂND SĂPA O GROAPĂ ŞI A PRINS ŞARPELE ZICÂNDU-I CEVA DE GENUL "CINE ŢI-A DAT VOIE SĂ TE ATINGI DE MINE ?"

+ÎN POSTUL PAŞTELOR LA UN MOMENT DAT ÎN VIAŢĂ S-A AŞEZAT PE PARCURSUL CELOR PATRUZECI DE ZILE ÎNTR-UN COLŢ DE MĂNĂSTIRE ŞI NU A DORMIT, NU A MÂNCAT ŞI NU A ŞEZUT NEAM - NUMAI DUMINICA A MAI ÎMBUCAT CÂTE O FOAIE DE VARZĂ CRUDĂ, DAR MULŢI CĂLUGĂRI CARE SE NEVOIAU PE ACOLO FIECARE DUPĂ TRIMITEREA LUI S-AU UIMIT CU UIMIRE CÂT DE NEVOYSTIC ERA MACARIE STÂND ACOLO CU O ASEMENEA PERFORMANŢĂ DE CUVIOŞENYE.

+ODATĂ A VENIT O HIENĂ ÎN OGRADĂ DUCÂND CU EA PUIUL SĂU ORB, CÂND EL LE VORBEA LUCRURI FOLOSITOARE CELORLALŢI TIPI. AŞA CĂ A LUAT MACARIE ALEXANDRINUL NIŞTE SCUIPAT ŞI A DAT PE OCHII PUIULUI, CARE S-AU VINDECAT NEMAIPOMENIT DE BINE - A DOUA ZI HIENA S-A ÎNTORS CU O PIELE DE OAIE DAR SFÂNTUL CUVIOS A REFUZAT-O PENTRU CĂ NU ERA CORUPT , ZICÂND: "EU NU PRIMESC LUCRURI NEDREPTE".

18 YE|||ANUAR|||YE

ÎN ACEASTĂ ZI, POMENIREA CELOR ÎNTRE SFINŢI PĂRINŢII NOŞTRI ATANSIE ŞI CHIRIL, PATRIARHI AI ALEXANDRYEYS(ORAŞU DE PE VREMURY)

Sfântul Atanasie a fost la Conciliul ecumenic de la Niceea pe post de diacon şi i-a dat lecţii de pocăinţă lui Arie ereticul ermetic. Dupa ce a ajuns arhiepiscop al Alexandriei, Constatntin cel Mare a început să îl prigonească pe parcursul a patruzeci şi doi de ani, alungându-l şi pătimindul printr-o grămadă de locuri care îngreuiază orice viaţă, chiar şi a sfinţilor. Pe sfârşitul vieţii a prins din nou postul care l-a făcut să nu îşi piardă credinţa în dreptate birocratică divină.

Sfântul Chiril a fost un venerabil apărător la al treilea(sau primul) conciliu ecumenic de la Efes, unde l-a învins în mod definitiv pe marele hulitor de Născătoare de Dumnezeu, Nestorie, iar apoi a trecut la Domnul plin de fericire ortodoxă în urma succesului concilialistic.

:: YEANU|||ARYE :: <<|1|7|>>

IN ACEASTA ZI A SHEAPTESPREZECYA, POMENIREA PREACUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU ANTONIE CEL MARE

De neam egiptean, acest mare intemeietor de bune practici pustnicesti a trait din vremea lui Diocletzian  pana in vremea preacrestinului Constantin si a fiilor acestuia la fel de creştini si bine intentionati in perpetuarea traditiei de a se considera zei-imparati cu dispensa.

El a perfectionat arta pustniciei hardcore si megaradicală, astfel setând un precedent înflăcărat şi demn de urmat de catre toti cei care ii vor urma pe acestă cale neînlesnitoare. În acelaşi timp şi-a făcut timp pentru a deveni primul învăţător şi dascăl care să stabilească cu claritate şi canonicizitate direcţiile generale ale vieţii de obşte.

Depărtându-se în interiorul trupului său muritor cu mare cucernicie de orice distragere trupească+lumească, a atins un asemenea skill supraomenesc încât putea vedea cu proprii săi ochi muritori sufelte care părăseau trupurile la moarte şi demonii care le îndrumau. Acest dar, precum se ştie este rezervat numai fiinţelor spirituale sau duhovniceşti şi nu este de obicei permis oamenilor în trupul de carne muritor şi nevolnic. Antonie s-a mutat la Domnul cândva după ce a împlinit vârsta de o sută cinci ani, dar înainte să împlinească vârsta de o sută şase ani.

1/\6 |Y | A | N | V | A | R | Y | E | E | S |

PYETRUS

IN ACEASTA ZI NEOBISNUITA SE POMENESTE  LANTUL CU CARE A FOST LEGAT SFANTUL APOSTOL PETRU SIMON, IN ANUL 42AD DE CATRE IROD AGRIPPA NECREDINCIOSUL BASTARD.

 UN INGER S-A ARATAT SI A DEZLEGAT APOSTOLUL, APOI LANTUL A FOST PASTRAT CU SFINTENIE DE CATRE LOCUITORII IERUSALIMULUI, PANA CATEVA SECOLE MAI TARZIU SI-A GASIT LOCUL IN RELICVATORUL OFICIAL. 
IMPARATEASA EVDOCHIA, SOTIA IMPARATULUI TEODOSIE CEL MARE A FOST INSTIINTATA DE CATRE PATRIARHUL CONSTANTINOPOLELUI - IUVENALIE - DE PREZENTA ACESTUI LANT INCREDIBIL. 
EA A FOST CEA CARE L-A ADUS DE LA IERUSALIM LA CONSTANTINOPOLE. 
MAI TARZIU L-A TRIMIS SUB PAZA GUVERNAMENTALA FIICEI SALE EUDOXIA, SOTIA IMPARATULUI VALENTINIAN AL ROMEI OCCIDENTALE. 
ACEST BUN IMPARAT A GASIT DE CUVIINTA SA ZIDEASCA O BISERICA IN AMINTIREA SFANTULUI APOSTOL PETRU, UNDE A ARHIVAT LANTUL COMEMORAT IN ACEASTA ZI, PRECUM SI CELALALT LANT, CU CARE A FOST BATUT SFANTUL APOSTOL, CU OCAZIA MARTIRIULUI SAU.

14 YANVARYEY

POMENIREA SFINŢILOR CUVIOŞI PĂRINŢI UCIŞI ÎN MUNTELE SYNAY

1. ÎNAINTE SĂ FIE ATACAŢI COMPLET DIN SENIN DE CĂTRE VLEMIZI, UN NEAM BARBAR BLESTEMAT ŞI TOTAL NECUVIOS, ACEŞTI PĂRINŢI DIN MUNTELE SFÂNT SE ÎNDELETNICEAU NEÎNCETAT CU ZĂMISLIREA EVLAVIOASĂ ŞI TEMEINICĂ DE BUNE ŞI NUMEROASE ŞI ZIDITOARE CĂRŢI DE ÎNVĂŢĂTURĂ CREŞTINEASCĂ HARDCORE.
2. APOI  NIŞTE VECINI AI PUSTNICILOR SINAIŢI, SARAZINI FĂRĂDE VOIEVOD, AU ATACAT IARĂ PE CUVIOŞII PĂRINŢI UCIGÂND MULŢI DINTRE EI, PÂNĂ ÎNTR-O NOAPTE ÎN CARE MUNTELE S-A ELECTRIZAT ŞI S-A APRINS CA O TURLĂ DE FOC,FĂCÂNDU-I PE SARAZINI SĂ SE CARE URGENT CUPRINŞI DE CEA MAI PĂTRUNZĂTOARE FRICĂ MASIVĂ .
3. AU RĂMAS LA URMĂ NUMAI DOI SFINŢI, SAVA ŞI ISAIA, CARE S-AU OCUPAT DE ÎNGROPAREA CADAVRELOR SFINTE, ÎMPĂRŢITE ÎN TREI CATEGORII CEFALOGRAFICE : CEI CĂRORA LI S-A TĂIAT CAPUL DE TOT, CEI CĂRORA LE ATÂRNA CAPUL DE O FÂŞIE DE PIELE ÎNCĂ ATAŞATĂ DE RESTUL CORPULUI ŞI ÎN FINAL CEI AL CĂROR CAP A FOST DESPICAT ÎN DOUĂ PE DE-A ÎNTREGUL. 
4. CEI DOI AU POVESTIT MINUNĂŢIILE LA CARE AU FOST MARTORI ŞI APROAPE MARTIRI.

13IANV/\|2|E

SFINTII MUCENICI ERMIL SI STRATONICUS

ERMIL ERA DIACON SI A MERS LA IMPARAT SA MARTURISEASCA DREAPTA CREDINTA : IN URMA ACESTEI NESABUITE FAPTE DE VOINTA VIE A SUFERIT CONFORMA LEGILOR VREMII, O BATAIE CUMPLITA CU TOIEGE DE ARAMA PESTE FATA, CARE L-A DESFIGURAT DINCOLO DE ORICE PUTINTA DE RECUNOASTERE. 

STRATONICUS A INCEPUT SA PLANGA, FIINDCA NU ERA CHIAR ASA DE MASTER SI NU ISI PUTEA STAPANI LA PERFECTIE CORPUL NEPUTINCIOS DE CARNE - VAZANDU-L, TORTIONARII LUI ERMIL S-AU PRINS CA ERA SI EL PE CALEA CEA DREAPTA , SI IN CONSECINTA L-AU CIOMAGIT SI PE EL PESTE FATA CU TOIEGELE LOR DE ARAMA , DE CARE ERAU FOARTE MANDRI.

DUPA ACESTEA, CEI DOI SFINTI AU FOST ARUNCATI IN DUNARE, IN CARE S-AU SI INECAT, CEL MAI PROBABIL PENTRU CA ERAU DEJA INCONSTIENTI, IN URMA TRAUMATISMELOR CRANIENE SUFERITE.

4 YANV/\RIE - RETRIE\/ED

SOBORUL SFINTILOR SI MARITILOR APOSTOLI , IN NUMAR DE SAPTE ZECI.

ACESTI MARITI APOSTOLI AU FOST EXTRASI DE PUTEREA DIVINA DINTRE OAMENII NECUNOSCATORI DE NEPRIHANIRE PENTRU A SMULGE  LA RANDUL LOR POPOARELE DIN NEBUNIA LOR IDOLEASCA, SI PENTRU ASTA MULTI S-AU CHINUIT SAU AU FOST CHINUITI IN MULTE SI DIVERSE FELURI, DUPA CUM ARATA POMENIRILE FIECARUIA (PLINE DE IMAGINATIE).

15 IANVARYE

\\ PREACUVIOSUL PARINTELE NOSTRUL PAVEL TEBEUL //

A FUGIT IN MUNTI UNDE SI-A PRESCHIMBAT TEAMA DE PRIGONITORI IN DOR DE CALUGARYE ULTRAHARDCORISTA, TRAIND PANA LA 113 ANI INTR-O PESTERA IZOLATA , DAR NU CHIAR ASA DE IZOLATA INCAT SA NU IL GASEASCA LA UN MOMENT DAT MARELE ANTONIE SI SA SE MINUNEZE DE SUPERPUSTNICIA SA EX-TEBANA.

1.1 YANVARYE

IN DREAPTA | POMENIREA CUVIOSULUI PARINTE TEODOSIE (CEL MARE), INCEPATORUL VIETII DE

OBSTE, DASCALUL PUSTIULUI ::: YESSS, SIMEON STALPNICUL I:A DAT NISTE SKILLURI SFINTE

IN STANGA | CUVIOSUL PARINTE TEODOSIE DIN ANTIOHIA, UN TIP EREMIT CARE AVEA CHIAR SI O GRADINA DE LEGUME.

AMBII SINT PUSTNICI CU SUPERPUTERI DE POSTIRE SI CHIAR MIRACOLE NEMAIVAZUTE.